Între cărţile de poezie ale autoarei, Inima ca un pumn de boxeur este una dintre cele mai interesante „deveniri“, una dintre multiplele sale „vieţi“ artistice. Prima viaţă a acestei cărţi a început în 1982 prin publicarea volumului la Editura Cartea Românească, constituind împreună cu Scrisori neexpediate şi Opinii despre durere revenirea în literatură a Norei Iuga după aproape un deceniu în care poeta a avut interdicţie de publicare. Era vremea cînd sunetele militarismului politic atacau ritmurile imprevizibile ale poeziei. De aceea, versurile cuprinse între copertele acestei cărţi capătă o valoare specială. Ele erau, la momentul apariţiei lor, vorba Marianei Marin, „un fel de a fi minoritar în cea mai neagră majoritate“, un fel de situare a poeziei în afara realităţii pe care poeta o iubeşte şi încearcă să o vindece. Şi, la fel ca şi astăzi, Nora Iuga atrăgea tinerii debutanţi ai unei noi generaţii, care încercau, la rîndul lor, să vindece realitatea prin poezie.