Un roman de capă și spadă, în care un muribund se războiește cu propriile amintiri. Protagonistul e un Don Quijote mai subtil, care nu mai are nevoie de expediții militare greoaie și de comicele mori de vânt pentru ratarea sa glorioasă, totul petrecându-se mai modest, pe un pat sordid de spital, precum și pe cearceaful alb al memoriei; mă rog: aproape alb, căci crima și sinuciderea îi dau târcoale și-l fac, astfel, mai puțin imaculat. O carte scrisă în 10 zile și pe care sper s-o citiți în tot atâtea, respectiv pe nerăsuflate!