"Există o stare inerentă şi perpetuă de plecare în acest nou volum al Corinei Bernic. Există o parte care stă mereu să plece şi chiar pleacă şi una care se întoarce, fie şi numai pentru ca să privească în urmă. Există, veţi vedea, mereu trei bilete, nu două, nu un dus-întors, ci un dus-întors-dus. Mai există un laconism stilistic, ferm, băieţesc, care face din Corina Bernic o voce unică în poezia românească din aceşti ani. Un laconism impregnat în acelaşi timp de căldură şi intimitate. Staţiile prin definiţie sunt scurte şi adesea intense. Printre ele, există în volumul de faţă şi una care revine întruna, staţia căreia i se zice patrie. Când vine vorba despre asta, Corina Bernic sc! rie o poezie a unei dezrădăcinări latente, cea care începe să se facă simţită când încă mai ai rădăcinile bine înfipte în pământul de plecare. Nu poţi şti niciodată în Staţii care dintre cele trei bilete e mai preţios. Dus, întors sau din nou dus?" - Svetlana Cârstean