Romanul e o satiră socială îndreptată împotriva moravurilor interbelice din domeniul culturii şi artelor; administratorii artelor erau ignoranţi, ziariştii erau venali şi oscilanţi etc.

Minulescu plasează acţiunea chiar la Ministerul Artelor, mediu pe care-l cunoştea bine, funcţionând aici ca director general aproape trei decenii. Romanul are şi pasaje uşor de recunoscut ca structură în piesele sale. Bărbierul regelui Midas personaj episodic, desigur simbolic, poate fi apropiat de Don Juan din comedia Amantul anonim.

Bărbierul regelui Midas sau voluptatea adevărului este un roman al Bucureştilor, fără să devină o frescă sau o cronică bucureşteană ca în scrierile lui Cezar Petrescu. Moravurile bucureştene apar aici satirizate ca-ntr-o comedie; căsătoria lui Negoiţă Prescureanu este aproape un scenariu dramatic, iar apariţiile şi dispariţiile personajului simbolizat ca bărbier al regelui Midas sunt un fel de acţiuni egale cu o tehnică de deus ex machina. Chiar acţiunea principală a romanului e tratată după o tehnică de comedie cinematografică avant la lettre.