„Plec, Teo. Tot serios eşti, tot îngândurat, nu mă mai faci să râd deloc. Chiar, tu de când n-ai mai râs? Ai uitat să râzi, Teo. Plec. Aşa i-a zis Irina lui Teofil într-o dimineaţă de sâmbătă, la aproape doi ani de când se cunoscuseră. După un minut de tăcere, bărbatul a spus: cum adică? Apoi a adăugat: cum adică am uitat să râd? Ce ai, te-ai trezit cu faţa la cearşaf?“


„Ai uitat să râzi e volumul unui autor pentru care literatura încă are legătură cu rădăcinile ei: ea e, trebuie să fie poveste, epos, spusă cu pasiune, ca în vremurile de demult, când publicul nu erau cititorii, ci ascultătorii.“ – Luminița Corneanu

„Pentru așa o bijuterie de carte, nu cred că e nevoie de un subtitlu, dar dacă totuși ar fi nevoie, cred că i s-ar potrivi cel mai bine formularea «povestiri cu sufletul pe masă». – Filip Florian