Ca mulți avangardiști, Bogza a manifestat o înclinație specială pentru volumele cu caracter programatic. Dacă „Jurnal de sex” era compus ca o monografie a purității instinctului erotic, „Poemul Invectivă” este conceput că o „cronică neagră” a ravagiilor sexualității, a instinctului primar, incontrolabil, ce nu ține seama de norme, convenții, reguli, atentând la conformismul comod al societății și demascându-l în toată „goliciunea” sa obscenă. Caracterul său etic apare cât se poate de manifest, iar contestarea valorilor „înalte”, fals-pozitive, merge mână în mână cu elogiul lucrurilor umile, disprețuite, declasate. – PAUL CERNAT