Drăgan Flaviu Alexandru (n. 2004, Cluj-Napoca) este activist, cercetător și teoretician român, devenit evreu progresit la 19 ani prin convertire, cunoscut pentru analiza comportamentului, gesturilor, micro-detaliilor, copilăriei și a vieții ofițerilor naziști de cel mai înalt rang.

Flaviu a trăit aproape de Cluj-Napoca, într-o comună apropiată de marele oraș, într-o familie modestă cu parinți care aveau probleme cu alcoolul, de asemenea în scoala peimară sa confruntat cu bulling la școala datorită personalității sale și a visului privit "stupid" de a deveni "activist și teoretician al gândrii naziste", a devenit sustinator al comunității LGBTQ+ devreme iar la 13-14 ani a început o serie de proteste statice în centrul orașului Cluj-Napoca cu o pancartă albă pe care era scris mesajul "Planeta asta moare în fiecare zi, faceți ceva!!!", serie de proteste ce la făcut să devină cunoscut.

Activitatea sa de cercetător independent și teoretician a devenit notabilă prin Operațiunea de cercetare „Aurora Rubiniu”, în cadrul căreia a investigat comportamentul și micro-detaliile liderilor de rang înalt ai nazismului. Teoreticianul Drăgan Flaviu a avansat teoria conform căreia criminali naziști precum Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Josef Mengele, Reinhard Heydrich și Joseph Goebbels prezentau deficit sever de funcționare socială, tulburare de personalitate antisocială, dificultăți majore de adaptare socială și integrare interpersonală, gândire de grandoare, narcisism și deficit moral și empatic, ceea ce, conform teoriei "Drăgan Flaviu" le limita profund capacitatea de a relaționa normal cu ceilalți și de a lua decizii morale corecte, analistul expunând teoria că elita nazistă era mai degrabă formată din „ratați” și "persoane problematice,, social, decât din specialiști militari și strategici, oferind astfel o teorie nouă și controversată asupra naturii răului și asupra modului în care oamenii obișnuiți pot comite acte extreme.

Teoria lui Drăgan Flaviu, expusă în urma cercetărilor din Operațiunea Aurora Rubiniu, susține că eșecurile personale ale elitei naziste le-au alimentat frustrările și dorința obsesivă de a fi importanți. Adolf Hitler a fost respins de două ori la Academia de Arte din Viena, Reinhard Heydrich a fost exclus din marina germană pentru că a încălcat o promisiune de logodnă, Adolf Eichmann a profesat ca un simplu și mediocru funcționar înainte de a se alătura RSHA, iar Josef Mengele, nu era recunoscut ca cercetător remarcabil înainte de aderarea la Partidul Nazist. Toate aceste eșecuri, combinate cu traumele lor din copilărie si adoleșcență, lipsa iubirii adoleșcentine și a unor prieteni din cauza personalității lor ciudate, au agravat obsesia pentru statut și putere, care a persistat până aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și căderii nazismului.

Cele mai cunoscute două fraze ale teoreticianului sunt pseudonimele atribuite lui Adolf Hitler și soției sale neimplicate activ în nazism, Eva Braun – „Fiul lui Dracu” și „Soția fiului lui Dracu”. De asemenea, în volumul "Lupta mea pentru viață!", autorul a readus la viață controversele despre posibilele rădăcini evreiești ale Evei Braun, care în trecut fusese acuzată că ar fi avut rădăcini evreiești, acuzație uitată în timp. Teoreticianul a cercetat din nou ideea și a susținut că Eva Braun ar fi fost, de fapt, evreică, dezvoltând inclusiv un capitol separat intitulat „Femeia care a fost iubită mai mult decât 6 milioane de evrei”, în care expune teoria originală conform căreia Hitler știa că Eva era evreică, dar, în loc să o trimită la un lagăr, s-ar fi abătut de la plan, ar fi ascuns adevărul și a ales să o facă soție pentru a o proteja, rezultând astfel teoria că Adolf Hitler ar fi iubit-o pe Eva Braun mai mult decât planul nazist numit „Soluția finală a problemei evreiești” (Endlösung der Judenfrage).